Plathelminthes faringelui. Viermii plaţi (Platyhelminthes) | Itinerarii pontice

Cordate - Wikipedia

Avion doborât în Ucraina Tunicieri Tunicata Tunicierii sunt animale marine care au notocordul situat numai în regiunea codală şi numai la larve, rareori şi la adulţi. Cavitatea generală celomul este la acest grup, redus la pericard. Sistemul excretor este reprezentat prin rinichi de acumulare.

4 Plathelminthes

Tegumentul este acoperit cu o tunică, fapt care le-a atras şi numele de tunicieri sau tunicate cunoscute anterior şi sub denumirea de urochordate.

În general, din punct de vedere sexual indivizii sunt hermafrodiţi uneori unisexuaţidar se pot înmulţi şi pe cale asexuată vegetativă.

plathelminthes faringelui helminth este un medicament pentru multe persoane

Cele mai multe tunicate duc o viaţă sedentară, fiind fixate pe substrat. Coada şi notocordul sunt prezente numai la larve, care înoată, dar dispar la formele adulte. Numai la apendiculare, care sunt tunicate plathelminthes faringelui, coada şi notocordul sunt prezente tot timpul vieţii.

Acestea sunt considerate de către unii autori ca forme primitive de tunicate, din care ar fi derivat formele fixate. Se presupune că din ascidiile fixate, în mod secundar ar fi derivat salpele Thaliaceaadaptate la viaţa pelagică şi nectonică, din mările calde. Coada, vechiul organ de mişcare al tunicatelor, a dispărut în cursul evoluţiei şi nu mai apare la acest grup.

Caracterele comune mai importante ale platelminților[ modificare modificare sursă ] Au simetrie bilaterală, bine exprimată.

Funcţia de mişcare a fost preluată de către cavitatea faringiană şi cea cloacală, mult dezvoltate. Tunicier Ascidie în stare adultă şi larvă Morfologie externă Corpul tunicierilor este de formă cilindrică, mai mult sau mai puţin alungită, care uneori  poate fi divizat în torace şi un abdomen, rareori poate fi întâlnit şi un postabdomen.

Platelminți

În general tunicierii sunt animale fixate sedentare dar şi libere. Atât unele cât şi altele, pot fi atât solitare cât şi coloniale.

plathelminthes faringelui paraziții vor dispărea cu papiloame

Corpul lor tratamentul papilomelor urinare cu exteriorul prin două deschideri: sifonul bucal, plathelminthes faringelui unde intră apa şi particulele care formează hrana şi sifonul cloacal, prin care este eliminată apa, resturile nedigerate şi produsele genitale.

Partea dorsală a corpului este totdeauna cea cuprinsă între cele două sifoane. Organizare internă Tegumentul. Epiderma, formată dintr-un singur strat de celule, secretă tunica ce are o consistenţă gelatinoasă dură, fiind un înveliş anhist fără structură celulară, în care totuşi pot fi întâlnite diferite celule plathelminthes faringelui migrate.

Substanţa chimică a tunicii este foarte apropiată de cea a plathelminthes faringelui şi a chitinei şi poartă numele de tunicină.

toate pastilele din viermi

Musculatura este formată din fibre netede longitudinale şi circulare situate sub epidermă. Ele sunt mai evidente mai cu seama în regiunea celor două sifoane. Sistemul digestiv începe cu sifonul bucal, care de regulă are două coroane interne de mici tentacule ce formează aşa-zisul vellum, cu rol în reglarea intrării în faringe. Acesta, în general, foarte voluminos, ocupă cea mai mare parte a regiunii anterioare a corpului, laturile sale având funcţie repiratorie.

Aparatul excretor este format din puine celule excretoare specializate i de canale excretoare care se vars ntr-un les class des plathelminthes excretor ventral, situat napoia gurii. Reproducerea este sexuat. Dimorfism sexual. Dezvoltarea, n general este indirect, adesea cu 5 stadii larvare ntre care intervin 4 nprliri. Se ntlnete i partenogeneza printre nematode.

Numai extremităţile şi porţiunile medio-ventrală şi medio-dorsală îndeplinesc funcţia digestivă. Partea medio-ventrală a faringelui este reprezentată plathelminthes faringelui şanţ numit endostil, prevăzut în lungul său cu trei cordoane de celule secretoare, separate de rânduri de celule cu cili vibratili.

În regiunea dorsală a faringelui se află o creastă ciliată — creasta dorsală. Anterior, între aceste două formaţiuni, legătura se face prin două benzi de celule ciliate, numite arcuri perifaringiene sau pericoronare.

plathelminthes faringelui Între peretele corpului şi cel al farigelui se găsesc două cavităţi perifaringiene sau peribranhiale dreapta şi stângace comunică în partea lor posterioară cu cavitatea cloacală, largă, ce se deschide la exterior prin orificiul cloacal. Apa, care conţine şi microorganisme, pătrunzând prin sifonul bucal în faringe este filtrată de fantele branhiale sau treme, trecând apoi în cavităţile perifaringiene şi de acolo prin cavitatea cloacală, la exterior.

Particulele alimentare reţinute sunt aglutinate înglobate de mucusul secretat de endostil şi dirijate, prin bătaia cililor spre partea anterioara a faringelui, de unde prin plathelminthes faringelui pericoronare, acestea ajung la creasta dorsală şi de aici în esofag.

Itinerarii pontice

Restul tubului digestiv esofagul, stomacul şi intestinul este dispus în forma de U. Orificiul anal se deschide în sifonul cloacal. Sistemul respirator este reprezentat de pereţii laterali ai faringelui, perforaţi de numeroase treme cu marginile ciliate.

plathelminthes faringelui

Între aceste treme se găsesc sinusuri sanguine longitudinale şi transversale, la nivelul cărora se face schimbul respirator. Suprafaţa internă a faringelui poate fi cutată longitudinal.

Meniu de navigare

Numărul şi forma tremelor variază mult şi de aceea servesc ca criterii în sistematica acestui grup. Sistemul circulator este reprezentat de inimă, sinusuri plathelminthes faringelui lacune sanguine.

Încrengătura chordata conține unele dintre animalele cele mai cunoscute din lume, inclusiv la oameni. Ceea ce le diferențiază este faptul că toate au un Notocord, sau un cablu nervoase, la un anumit stadiu de dezvoltare. S-ar putea fi surprins de alte animale în acest increngatura, deoarece acestea sunt foarte diferite de oameni, păsări, pești și animalele fuzzy, care ne gândim, plathelminthes faringelui obicei, atunci când ne gândim la Încrengătura Chordata. Chordates Au magistralelor sau Notocords Animalele din încrengătura chordata nu toate pot avea o coloană vertebrală unele fac, ceea ce le - ar clasifica ca un animal vertebratdar toate au un notochord. Notochord este ca o coloana vertebrala primitivă, și este prezent cel puțin la un anumit stadiu de dezvoltare a acestora.

Inima are pereţi dubli, cel intern este musculos, iar cel extern reprezintă pericardul, fiind mai subţire. Inima este aşezată totdeauna în regiunea ventrală, în apropierea intestinului. Sistemul nervos este format dintr-un ganglion aşezat în partea dorsală, între cele două sifoane. De la acesta se desprind nervi anteriori, la sifonul bucal, nervi posteriori, la cel cloacal şi nervi laterali, la viscere.

medicament pentru viermi de bandă pește de aur gyurusfergek

Lângă ganglionul nervos este situată glanda neurală, formată dintr-o cavitate cu pereţii cutaţi, de la care porneşte un canal îngust, care se deschide într-o foseta a faringelui ciliatănumită organul vibratil. Unele specii pot fi prevăzute cu ochi sau cu statocişti. Sistemul excretor este format din celule ce acumulează substanţele de excreţie.

Asevedeași